Definiție din
Dicționar enciclopedic
REMANÉNȚĂ (< limba franceza ; {i}) substantiv feminin
1. (fizică) a) Remanență electrică, stare de polarizație a unui corp feroelectric păstrată de acesta după anularea câmpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sunt utilizate în dispozitivele cu memorie feroelectrică; b) Remanență magnetică, stare de magnetizație a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizează la confecționarea magneților permanenți, iar materialele cu r.m. mică, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construcția electromagneților, a mașinilor și aparatelor electrice etc.
2. Durata în care un erbicid sau un alt produs fitosanitar încorporat în sol continuă să-și exercite acțiunea.
