Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
brấncă1 substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 153 / V: nci sm, ngă / Plural: nci / Etimologie: lat branca] 1 (Reg) Parte de jos a picioarelor animalelor Cf labă. 2 (Bot; îc) ca-porcuIui, -porcească Buberic (Scrophularia nodosa). 3 (Bot; Buc; îae) Cinsteț. 4 (Bot; îc) ursului, pământului Crucea-pământului (Heracleum Sphondylium). 5 (Bot; îae) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 6 (Bot; îc) -mâței Crucea-pământului (Atennaria dioica). 7 (Pex; reg) Mână. 8 (Pex; reg) Pumn (ca unitate de măsură). 9 (Îlav) Pe nci (sau în patru ci) În patru labe. 10 (Pfm; îe) A cădea (sau a da) în (sau pe) nci A cădea (cu fața) la pământ (istovit de oboseală sau în semn de închinare). 11 (Ave; îf -nci] Direct. 12 (Îlv) A da ci A împinge. 13 (Fig; îal) A îndemna. 14 (Pan; reg) Arătător al orologiului. 15 (Înv) Mănușă de fier care servea ca instrument de tortură. 16 (Reg) Săgeată (ca un mic stâlp) la intrarea caselor Si: bold. 17 Parte a războiului. 18 (Pfm; îe) A munci (sau a lucra) pe (sau în) nci A munci până la istovire. 19 (Pfm; îe) A-i da inima nci A simți un imbold pentru (a face) ceva.
