Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
PROSTEALĂ s.
1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tîmpenie, (învechit) prostime. (Era de-o proverbială.)
2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (popular și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (popular) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (învechit și regional) marghiolie, nacafa, pală, (regional) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilvania) pont, (Moldova, prin Bucovina și Transilvania) sucă, (învechit) schimonosire, schimonositură, (grecism învechit) paraxenie, (familial) bâzdîc, farafastîc, marafet, (familial figurat) boală, dambla. (N-a fost decît o obișnuită de-a ei.)
