CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Si sfisiindu-si pieptul secat cu unghiile, ridica blesteme si mai cumplite asupra lacului, care, neclintit in pervazul diminetii, nu se sinchisea, turnat in cositor. Bintuit de duhuri si virtejuri launtrice, lacul se stia ca e fara fund, lac rau: inhata - si ce apuca nu mai da drumul. La fata se arata curat si ademenitor. Dar numai la citeva palme dedesubt misuna o plasa vie de bradis lacom, rasfirat ca o nesfirsita caracatita, care te prinde si te incil-ceste fara putinta de scapare. In citeva clipe, iezerul te trage intr-unui din nenumaratele puturi si cotloane care-l captusesc, unde te inchide ca intr-o punga. Lacul rau isi avea tainele lui venite din vechi veleaturi, pravile pe care pescarii le tineau din mosi-stramosi cu smerenie. Nu era ingaduit sa-i calci anume locuri, mai ales mijlocul, care sta ca un iezer aparte, miez negru, viu, unde vine de ape groase ca pe picior zbucnite din alte tari-muri bulbuceau in afunzisuri, primenindu-l necontenit cu rotiri de unde cind calde, cind inghetate. Peste alte colturi de pe fata lui intunecata, stau puse legaturi si oprelisti care nu se ridicau decit Ia anume zile, dupa datine si rinduieli batrine. Si numai de catre oameni care cunosteau cuviintele si se infatisau cu imbunari si deseintece." Lacul rau poezie de Vasile Voiculescu " A fost si de Boboteaza cu cioporul intreg. E drept ca n-a intrat in biserica. Dar a mers cu alaiul pina la malul apei unde s-a sfintit crucea. I-a trebuit apoi multa cazna pina sa adune mieluseii lui, care se incurcau pe alunecusul de gheata. A fost nevoie sa-l ajute si baci invatator. Urma apoi cealalta jumatate de iarna, de data asta cu zapezi inalte si troiene pina la briu. Dracii de copii se virau in ele si-l strigau sa-i gaseasca. El intra barbateste in omatul pufos, riciia cu labele, ii scormonea, ii inhata cu coltii de sumane si-i scotea din gauri in hazul tuturor. Acum se lasa intuneric devreme si cadea noaptea pina-i astimpara pe la casele lor. Dar s-a dus si iarna. Curind, Pastele a luminat satul, gatit si varuit de sarbatoare. in toate zilele vacantei copiii au venit sa-l ia seara la denii, ziua la cimp, unde se jucau pe iarba proaspata. Copiii ii culegeau flori, i le faceau manunchi si i le dau in gura. El le lua intre dinti si umbla asa cu ele un timp, ca sa le faca placere. Dupa ce osteneau, se asezau jos si-l faceau pe Ciobanila domn invatator. El sta in sezut si-i asculta. Rind pe rind, treceau in fata lui si-i spuneau poezii ori alte lectii. Cind gresea unul sau se incurca, ceilalti faceau semn ciinelui, care ii punea prostului nota rea, adica ii da brinci cu capul si-l rostogolea in iarba. Rideau toti si ridea si el cu coada." Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu |
Definiție din
ÎNHĂȚÁ, înháț, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv A apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca. Mă înhăță de mînecă și mă scoase pe ușă afară. DELAVRANCEA, H. T. 98. După intîiul moment de surpriză, înhăță de piept pe agresor. CARAGIALE, O. II 94. Chipul zbîrlit al unui lup, apărîndu-se crîncen în contra unei întrege droaie de cîni cari îl înhață de gît, de urechi, de coamă. ODOBESCU, S. III 138. • (reflexiv reciproc; rar, în expresie) A se înhăța la bătaie = a se lua la bătaie. Cu cît pusese mai multă grabă spre a cîștiga această pradă, cu atîta pierdură din verb reflexiv:eme spre a o împărți, certîndu-se, înjurîndu-se între dînșii încît p-aci erau să se înhațe la bătaie cu armele. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ reflexiv (Rar, despre lupte) A se porni, a avea loc, a se încinge. Lupte mărunte se înhățau între unii și alții. BĂLCESCU, O. II 106. |