Ce înseamnă reflexiv, în expresie a se scărmăna de cap?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "reflexiv, în expresie a se scărmăna de cap": a-și smulge părul din cap de necaz, de supărare etc

" - Lasa-l ii porunci dascalul, facindu-i semn cuvenit cu mina, lasa-l Mergi cu ceilalti mai departe
El pricepu si isi urma slujba, cind pe laturi, cind inainte, dupa cum cereau abaterile copiilor, pe care trebuia sa le stavileasca. Sarira ciinii satului, de care copiii aveau frica si se aparau cu pietre si ciomege. Dar acum nu mai fu nevoie. Samson lasa o clipa alaiul, se repezi in cel dintii zavod din cale, il chelfani bine si se intoarse linistit. Sarla pieri in curte, unde schelalai indelung. Si asa scarmana el in aceasta intiia zi de slujba o sumedenie de cotarle care sareau sa se dea la mieii lui. Cirdul se imputina. Cu invatatorul in urma lor, ajunsera la capatul ulitei mari. Mai ramasesera numai citiva copii, care se risipira prin ulitele laturalnice Samson vru sa-i duca si pe acestia, ca un paznic inimos si viteaz. Dar invatatorul il chema, si el veni ascultator si se intoarsera acasa.
- Bravo, il hiritisi baciul, mingiindu-l si Samson, fericit, scheuna de placere."
Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu

"
Femeile tot scarmana de-o noapte,
parul mamei parul de pus la capatii : "
Intreaga noapte poezie de Florenta Albu

SCĂRMĂNÁ, scármăn, verb

I. tranzitiv

1. A descurca și a răsfira (cu mîna sau cu mașina) lîna brută sau alte materiale fibroase, pentru a le curăța de impuritățile aderente și a le înfoia. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna. EMINESCU, O. IV 81.
       • reflexiv reciproc. (Metaforic) Pe cer, ca niște grămezi mari de lînă, norii se scârmănau între ei, se subțiau tot mai mult, îngăduind lunii să-și arate palida ei lumină. CAZABAN, vezi 83.
♦ (Rar) A desprinde de cotor, a smulge fulgii penelor, spre a face puf. Baba scărmăna pene, moșneagul vindea înainte marfa... care nu mai avea trecere. DUNĂREANU, CH. 77.
       • (reflexiv, în expresie) A se scărmăna de cap = a-și smulge părul din cap (de necaz, de supărare etc.). Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face; și de voie, de nevoie, nunta s-a făcut. CREANGĂ, P. 8.

2. figurat A bate tare (pe cineva); a lua la rost, a certa rău (pe cineva). După ce a scărmănat-o... i-a dat a doua zi drumul. CARAGIALE, O. III 8.

3. figurat A scotoci, a scormoni. Omul... scarmănă pămîntul și scoate dintru adîncimea lui metaluri. PISCUPESCU, O. 91.