Ce înseamnă reflexiv a i se dezmorți cuiva limba?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "reflexiv a i se dezmorți cuiva limba": a i se dezlega cuiva limba

"
Valentin, intors din armata cu ceva cunostinte intr-acestea, ceru incuviintarea si ajutorul parintilor intelepti ai satului � primarului Glavan si notarului sau respectiv, � acestia incuviintara si Valentin dezmorti mica uzina de stalpii de pe sosea sau chiar instalatiile, cate erau, de prin casc.
Oamenii isi pusesera iar lampile cu gaz in colturi uitate de odai. Sau le mai tineau si le luau in mana pentru ziua si fapta cand parleau porcii. Paiele se imputinau si ei iuau podoaba ultima a victimei din urma a iernii cu flacara ridicata de la fitilul lampii casnice. Asta pana cand Si aici incepe povestea."
INTR-UN papuc SI-O opinca poezie de Nicolae Velea

" Om sta vreo doua clipe in debarcader,
Ne-om dezmorti de-a binelea cu cate-un ceai
Si vom porni-o iar pe chei, in sus"
Soarta poezie de Perpessicius

DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. reflexiv

1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; figurat a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, vezi 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118.
       • Expresia: A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, vezi dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19.
       • tranzitiv (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, figurat oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. vezi 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă verb reflexiv:eme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37.

2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii).
♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească.
♦ figurat A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. ▭ Deși verb reflexiv:emea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.