Ce înseamnă reflex condiționat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "reflex condiționat": răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp

" Cu altul aripi urzeste-mi iar,
Palida umbra, reflex bizar.
"
Palida umbra poezie de Alexandru Macedonski

" Amurgul se-nroseste-n ochi de stanca
Intr-un reflex hipnotic si ciudat.
Ma soarbe-n ea o liniste adanca"
Vitraliu autumnal (II) poezie de Arcadie Suceveanu

REFLÉX, -Ă (< latina, limba franceza , germană) adjectiv, substantiv neutru

I.

1. Adj. Produs în mod spontan, independent de voință.

2. substantiv neutru (biologie) Reacție (motorie, secretorie etc.) adecvată și constantă a organismului animal sau uman la o modificare a mediului extern sau intern și care constă într-un răspuns imediat și involuntar al organismului la o excitație particulară (ex. r. pupilar, r. salivar); reprezintă un act fundamental al sistemului nervos, prin care se reglează relațiile dintre organism și mediu, precum și cele dintre diferitele părți ale organismului. Mecanismul unui r. se realizează pe calea arcului reflex. R. se pot manifesta prin reacții motorii (mișcări musculare) sau prin reacții vegetative (vasculare, secretorii ș.a.). R. a fost conceput de Descartes, denumit de anatomistul englez Th. Willis (1664) și experimental inițial de R. Whytt (1782). Noțiunea de r. a fost extinsă la activitatea superioară a sistemului nervos central de fiziologul rus I.M. Secenov.
       • R. condiționat = r. dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un r. înnăscut (ex. salivația la auzul unui sunet care precede administrarea hranei). A fost descoperit în 1897 și studiat sistematic de I.P. Pavlov. R. necondiționat = reflex înnăscut.

3. Adj. (Despre un fenomen fiziologic) care are natura unui r. (I 2), care se bazează pe reflexe.

II. substantiv neutru Lucire, strălucire.
♦ Oglindire, reflectare.