Ce înseamnă rar cum nu s-a dovedit?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rar cum nu s-a dovedit": cum nu s-a mai pomenit, cum nu mai există

" Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu tipat uliul
si buha cu scurte jelanii.

a1931i"
Haiducul poezie de Lucian Blaga

" O panica - pentru mine, marturisesc noua si de-a dreptul imbatatoare - incepuse sa-i cuprinda pe toti. Comandantul nostru, palid ca mortul, cu buzele supte, se ridica in picioare si porunci celor doi soldati care serveau sa incuie usa. Cu o curiozitate nu sadica, ci vie si insufletita, care-mi amintea de adevarata viata, priveam scenele neasteptate ce se desfasurau afara din programul pustietatii noastre. Tot inghetul care cazuse pe noi se ridica deodata in tavan si se cuibari prin colturi. Piepturile incepura sa se incalzeasca si sa respire adinc, inimile sa bata cu emotie, mintile sa functioneze sprintene si patimase
Generalul german, cu o schima de dispretuitor dezgust, incrucisase bratele-i groase si pufaia dintr-o havana. Pagubasul, nenorocit de intimplarea carc-l silea sa ia o masura hotaritoare, ne trecu cu ochii gogonati in revista si in urma isi infipse privirile in ochii comandantului, astep-tind tacut. Acesta porunci o noua cercetare in toata incaperea, care se dovedi si de data aceasta zadarnica. Se facu o perchezitie corporala celor doua ordonante, care, blajine, se lasara despuite pina la piele
Iarasi nimic. Comandantul incepu sa asude si sa gifiie il apucase frigurile pe care i le aduceau marile incercari Minia stapinita, ciuda, rusinea il inviorase. Era acum rumen, cu ochii seinteietori, nervos ca o cravasa, asa cum imi placea mie si cum il iubeam."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

DOVEDÍ, dovedesc, verb IV. tranzitiv

1. A arăta cu probe, argumente, mărturii sau dovezi existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba, a atesta. Mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. IBRĂILEANU, A. 43. Cum poți dovedi zisele tale? ISPIRESCU, L. 172. Ia, numai am verb reflexiv:ut să dovedesc lui Petre cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300.
       • absolut Tăcea, încruntat. Trebuia să afle, să dovedească. Dar cum? DUMITRIU, N. 246.
       • reflexiv pasiv A doua zi nu s-ar putea dovedi nimic. DUMITRIU, N. 134. Am socotit mai bine să mă bag cioban și să las... să se dovedească vinovatul. ISPIRESCU, L. 304.
       • Expresia: (Rar) Cum nu s-a dovedit = cum nu s-a (mai) pomenit, cum nu mai există. Moș Călifare, am auzit că ești un verb reflexiv:aci cum nu s-a dovedit. GALACTION, O. I 47.
♦ A reprezenta, a constitui o dovadă despre..., a fi semnul din care se poate înțelege că... Că acești oameni, peste care veacurile așezate nici nu mai au număr, au iubit în verb reflexiv:emea lor progresul, o dovedesc atît de multele opaițe care s-au găsit aici. BOGZA, C. O. 202.

2. A da dovadă (de ceva), a arăta, a vădi, a manifesta (ceva). Torentele de apă, pe care el [Oltul] singur le dezlănțuise, pentru a-și dovedi puterea- BOGZA, C. O. 127. Erau totuși în juru-i oameni care-i dovediseră credință în două domnii. SADOVEANU, Z. C. 88. Varsănufie dovedea mult bun simț. GALACTION, O. I 207.
       • reflexiv Îi venea să intre în pămînt la gîndul că s-ar putea dovedi slab. vezi limba română noiembrie 1953, 154. Elixirul din sticluța albastră se dovedise și el nefolositor. SADOVEANU, P. M. 301.
♦ A descoperi dovezi sigure asupra vinovăției cuiva. Hai și dumneata... Să-l ridicăm. Îl ducem la post...

– L-ați dovedit? DUMITRIU, N. 253.

3. A învinge, a birui, a răpune. Oare are să mai ție mult războiul?...

– Pînă ce-om dovedi pe în turcă SADOVEANU, O. VI 68. O femeie se lupta cu trei vardiști țepeni ce abia puteau s-o dovedească. M.

I. CARAGIALE, C. 25.
       • absolut Romînii își încercau puterile la trîntă... pînă ce unul dovedea. ODOBESCU, S. A. 138. Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322. Nici unul nu dovedea, Gios nici unul nu cădea. ALECSANDRI, P. P. 25.
       • reflexiv reciproc. Doi zmei... se luptau de nouă ani și nu puteau să se dovedească unul pe altul. ISPIRESCU, L. 19.
♦ A întrece (pe cineva), a lăsa în urmă. M-au socotit prost și nepriceput... Am verb reflexiv:ut să vă dovedesc pe toți, fiindcă eu simt și-nțeleg mai mult decît fiecare de-aici. DAVIDOGLU, M. 68.

4. (Moldova) A termina, a isprăvi, a mîntui. Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, forme J. 535.
♦ intranzitiv A prididi, a răzbi. Crîșmărița cea frumoasă, luînd paharul, se închină la toți cu sănătate, rîzîndu-i ochii, și după ce gustă puțin, se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mașterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97.

5. A afla, a găsi, a da de ceva. I-a venit în gînd să se suie într-un copaci, să se uite în toate părțile, doară o dovedi verb reflexiv:eo lumină de foc undeva. POPESCU, B. IV

7.