 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Si intr-o larga revarsare, Ca un otel batut, sclipeste... S-oprit pe loc, ca-n aiurire" Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici " .. .Si taurul cu tancul prins pe zari, Cand impuscau fantanile in luna Ciuturi de lacrimi Si amenintari... Or, Gheorghe a fugit atunci din el, Intr-un vecin cu trei feciori in carne, Ce-aveau, arand, sa intre in otel Si sa-l rastoarne. Ci fieru-n branci curgea impins de casti, Prin aratura, grajduri, prin feresti..." Mitul probabil poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
OȚÉL, (2) oțeluri și (3,Dicționarul limbii romîne literare contemporane 4) oțele, substantiv neutru 1. Aliaj de fier cu maximum 1,75%carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat in palmă. C. PETRESCU, C. vezi 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat, (în metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie in fața verb reflexiv:ăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. Hristos II 127. 2. (Numai la plural ) Diverse sorturi de oțel (1); prin extensie obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142. 3. (Numai la plural ) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65. 4. (Învechit, numai la plural ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și verb reflexiv:ea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele. I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S. 5. • Expresia: (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii verb reflexiv:eunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiușcă... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341. ♦ (Învechit și arhaizant, numai la plural ) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51. |
