Ce înseamnă rar a rîde galben?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rar a rîde galben": a rîde fals, silit, prefăcîndu-se că se bucură

"
MOS CODRU: Asta mi-a spus-o Liviuta O spui si D.ta E drept Asa e ./se aude clopotul ce cheama muncitorii/Doamne! Miine cind clopotul va suna iarasi cind soarele va ride odihnit /se apropie de Pintea/Iarta-ma!
/apare Liviuta cu muncitorul/"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

"Sa n-asculti, sa spui la glume, sa scoti la jucarii,
Si pin-a ride altii, sa rizi tu mai intii.
Vezi domnisoru-acela care toate le stie, "
Satira duhului meu poezie de Grigore Alexandrescu

RÎ́DE, rîd, verb

III. intranzitiv

1. A-și manifesta satisfacția printr-o mișcare a feței și a gurii, scoțînd sunete specifice, nearticulate. Împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte și suferințe, împărat ce-n viața lui nu rîsese niciodată. EMINESCU, N.

3. Nu mă verb reflexiv:eți, nu mă iubiți? Ha, ha, ha! rîdea; mușchii i se suceau în rîsul acesta și ochii lui hojma clipeau. NEGRUZZI, S. I 140.
       • (Cu subiectul «inima», «gura») Lui Domițian parcă îi rîdea inima. BASSARABESCU, vezi

10. De plăcinte rîde gura; de vărzare și mai tare. CREANGĂ, A.

10.
       • (Urmat de determinări modale, adesea hiperbolice) Rîd pe înfundate cu lacrimi, aruncînd căutături de milă spre dreapta. BASSARABESCU, substantiv neutru 21. Vîrgolici rîse din toată inima. HOGAȘ, DR. II 133. A rîs cu mare poftă. CARAGIALE, O. III 72. Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la urechi. CREANGĂ, O. A. 66. Te fac să rîzi de te ții de pîntece. ȘEZ. I 39.
       • Expresia: A rîde (rar a-și rîde) în barbă sau pe sub mustață = a rîde reținut, pe ascuns. Porni să-și rîdă în barbă, bucurîndu-se. MIHALE, O. 287. Vodă rîdea în barbă și strecura în juru-i privirea-i ascuțită. SADOVEANU, O. VII 74. A rîde mînzește vezi mînzește. (Rar) A rîde galben = a rîde fals, silit, prefăcîndu-se că se bucură. Rîdem toți, rîde galben și locotenentul. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. A rîde (cuiva) în nas (în față sau în obraz) = a-și bate joc de cineva care e prezent, a sfida pe cineva cu nepăsare. Ctitorul vorbea mereu, iar ceilalți trei îmi rîdeau în obraz. DELAVRANCEA, H. T.

6. Ea își bate joc de dînsul și-i rîde în față. SBIERA, P. 152.
♦ (Rar, despre păsări) A scoate sunete care sugerează veselie. Rîde ciudat hulubul sălbatic. SADOVEANU, O. VIII 240.

2. A se distra, a se amuza, a face haz. Păcat că n-am fost mai multe, să rîdem. C. PETRESCU, C. vezi 258. Ce-aș mai rîde să te văz întorcîndu-te cu nasul în jos. ISPIRESCU, L.

15.
♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. Copiii vor rîde în fiece casă, Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, vezi R. 36. Cine rîde la urmă rîde mai bine (= nu trebuie să te bucuri prea devreme, căci lucrurile pot lua altă întorsătură).
       • figurat Soarele rîdea afară. BART, E. 380. În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. În verb reflexiv:ancea la izvoarele Milcovului curge apa limpede; rîd codrii în apusul soarelui. despre ZAMFIRESCU, R. 246. Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. ALECSANDRI, P. I 235.
♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prepoziție «la») A arăta cuiva simpatie surîzîndu-i. Erai de paisprezece ani cînd mi-ai rîs întîi. DELAVRANCEA, A. 18.
       • figurat Cerul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, P. 56.
♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil. Alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile. CREANGĂ, O. A. 223.

3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz pe socoteala cuiva, a lua în rîs. Va rîde-ntregul neam arab de bietul Ben-Ardun. COȘBUC, P. I 111. Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracu. CREANGĂ, P. 51. Cît ești de mare și puternic, eu rîd de mînia ta. ALECSANDRI, T. II 18.
       • figurat Rău e cînd rîde culmea de mușunoi. ALECSANDRI, T. II 150.
       • reflexiv (Cu pronumele în dativ) Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele Ce își rîde de-aste vorbe, îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. Băieții, ca să-și rîdă de el, îi zic... ȘEZ. IX 135.
       • tranzitiv Îl rîd toți de față. SEVASTOS, N. 98. Au început frații a-l rîde. SBIERA, P.

3. Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne rîde acușorul? CREANGĂ, O. A. 288.
       • Expresia: Rîd (sau ar rîde) și cîinii (curcile sau ciorile) de cineva sau (tranzitiv) mă rîd (sau m-ar, te-ar etc. rîde) și cîinii etc., se spune despre cineva care a ajuns de rîsul tuturor. Asta ți-i supărarea?... Fugi d-aici, Ioane, că rîd și curcile de tine. REBREANU,

I. 109. Am să vă muștruluiesc de-au să rîdă și cîinii de voi. CREANGĂ, P. 304.
♦ reflexiv (Popular, cu pronumele în dativ) A silui o femeie, a-și bate joc de ea. Mi-a chemat fata la curte și și-a rîs de ea Gogu Cristofor. STANCU, despre 134.
♦ reflexiv (Adesea cu pronumele în dativ) A nu ține seamă de ceva; a nesocoti. Îmi rîd de ritm Și de-orice reguli îmi rîd. MACEDONSKI, O. I

13. Ți-ai rîs de toate, crezînd că asta e-o putere; ș-ai trecut nepăsătoare printre durerile celor din jurul tău. VLAHUȚĂ, O. A. 505.

– prezent industrie și: (regional) rîz (DELAVRANCEA, O. II 292, CARAGIALE, O. I 63, ALEXANDRESCU, M. 6).