Ce înseamnă rar a o pîrli la sau de fugă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rar a o pîrli la sau de fugă": a o rupe la fugă, a o tunde la fugă; a o lua la sănătoasa

PÎRLÍ, pîrlesc, verb IV. tranzitiv

1. A arde ceva la suprafață cu ajutorul flăcării (mai rar al jăraticului) sau cu ajutorul unui corp de metal foarte încins. vezi pîrjoli. A pîrli rufele la călcat. ▭ Cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. Eschil însoți uriașele sale trilogii tragice cu cîte o dramă satirică, unde înfățișa sau pe Prometeu, aducînd într-o trestie focul cerului de care își pîrleau degetele satirii, sau pe Circea prefăcînd în rîmători pe nenorociții tovarăși ai lui Odiseu. ODOBESCU, S. I 34. Te-am minat apoi, pe loc, Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. Nu te juca cu focul, că te pîrlește (= nu căuta primejdia).
       • reflexiv Unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pîrlit nițel și d-aia miroase greu. ISPIRESCU, L. 384. Cumătră, mă pîrlesc, ard, mor, nu mă lăsa! CREANGĂ, P. 33.
       • Expresia: (Rar) A o pîrli la (sau de) fugă = a o rupe la fugă, a o tunde la fugă; a o lua la sănătoasa. Noi, atunci, am pîrlit-o la fugă. Iar el, zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, O. A. 54.

2. (Subiectul este soarele) A înnegri, a bronza. Eram pîrlit de soare ca un harap. SADOVEANU, O. VIII 27. Desculț și cu pieptul gol, pîrlit de soarele primăverii, era un diavol ca oricare altul din sat. C. PETRESCU, R. DR.

14. În Iași, oamenii nu se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm pînă la prînzișor. Soarele nu-i pîrlește. NEGRUZZI, S. I 297.

3. (Cu privire la vegetație, prin extensie la pămînt) A ofili, a veșteji, a usca. Copacul voiește Să tot odrăslească, (Să înfrunzească), Dar nu contenește Bruma să-l pîrleaccă. PANN, P. vezi II 42.
       • reflexiv verb reflexiv:emea verb reflexiv:emuiește, floarea se pîrlește. Așa-i lumea, bat-o s-o bată! ALECSANDRI, T. I 339. Pe unde umblă urîtul, Se pîrlește pămîntul; Pe unde umblă dragostea, înverzește pajiștea. BIBICESCU, P. P. 197.

4. figurat A păcăli, a înșela. vezi arde (III 1). Vivat spanchia de Bîrzoaiel... Lumea-ntreagă să pîrlească. ALECSANDRI, Î. 76.
       • reflexiv Calul le răspunse: o! o! cine se pripește se pîrlește. ISPIRESCU, L. 195.