 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Si-am sa mor!... Dar eu le-am dat cu tifla tuturor... Si azi — desi inmormantat de ei" Povestea mea si a lor poezie de Ion Minulescu " A bedmarit averea statului. A visat pedeapsa cu moartea, majorat, capitanate, si alte nazdravanii si a infiintat jandarmerie si legea maximului, dand cu tifla poporului venit la Camera sa protesteze. A infiintat sate model, construind in regie casele dese cat plasa tiganului; fluiera vantul prin ele si se vede prin acoperis." Nebunul regelui poezie de Ion Luca Caragiale |
| Definiție din
TÍFLĂ, tifle, substantiv feminin Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul cel mare apropiat de vîrful nasului și cu celelalte degete desfăcute; bleandă. Să-i primesc sfaturile cu o tiflă de puștan obraznic. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 296. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Expresia: A da (cuiva) cu tifla, sau a da (cuiva) o tiflă (rar, tifla) sau (rar) a arunca (cuiva) o tiflă = a face gestul descris mai sus; figurat a disprețui, a desconsidera. Îi aruncai [vieții] o tiflă și-o palmă în obraz. PAS, Z. I 10. Punînd sticla în zarea lumînării, se uită prin ea lung și tăcut; apoi, dîndu-i o tiflă: Na!... că nu mai ești bună de nimic! HOGAȘ, M. N. 145. Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală și pleacă grăbit. CARAGIALE, M. 179. (Rar) A cădea tifla peste cineva = a da în mod neașteptat norocul peste cineva. Unde dă dumnezeu să cază o asemenea tiflă peste mine! Mi-aș sătura sălașul întreg. ISPIRESCU, L. 87. |
