Ce înseamnă pură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pură": formă a priori a sensibilității, condiționând orice i

" li gaseam fata in fata. Un ghem de ghimpi de-o parte, o laba nehotarita ridicata cu prudenta de cealalta. indata ce ne vedea, ciinele isi deserta cu dezgust basica peste vietatea ce facea pe mortul, care nici la aceasta suprema injurie nu se clintea, dezmintindu-si astfel legenda. Aricii tineau de resortul lui Simion, care, dintr-o sticluta turna petrol peste ei si le da foc. Noi plecam inainte de a incepe mirosul de porc pirlit.
Dar mai ales de mare folos era ciinele in vinatul serpilor, pe care-i descoperea, as zice, cu o intuitie neasemuita. Serpii se hranesc, cind apuca, si cu pui de pasare, pe care-i inghit de vii. Se tirau pina la noi rivnitori de fofoloci plapinzi, despre care mersese vestea, serpi negri de padure, serpi verzi de livada, vargati cu albastru, veniti din toata lumea, care trebuiau prinsi la vreme si stirpiti din radacina. Am colindat de multe ori padurea, cu Azor, ca sa le descoperim cuiburile si sa-i ucidem pe loc, fara sa le mai asteptam vizita.
Dupa cc-i omoram cu focuri de arma, sluga ii jupuia si imbraca bete de lemn cu pielea lor. Carnea mirositoare a usturoi raminca sa se zbata multa vreme napadita de furnici. Strinsesem astfel o impresionanta colectie de toiege in fel de fel de culori."
Sezon mort poezie de Vasile Voiculescu

" am dat ocol gradinii suspendate.
Era o intuitie a pamintului fecund,
rostogolit intre soare si stele,"
O viziune a pacii poezie de Nichita Stanescu

INTUÍȚIE (< limba franceza , latina)

1. (FILOZ., PSIHOL.) Cunoaștere sau înțelegere nemijlocită, neprecedată de nici un fel de inferență, a adevărului unor propoziții, a realității exterioare, a valorilor, considerată a oferi o certitudine absolută în cunoaștere.
♦ (La Descartes) Cunoaștere imediată a noțiunilor și adevărurilor fundamentale, simple și ireductibile, ce nu mai pot fi supuse îndoielii și care constituie punctul de plecare al deducției.
♦ (La Bergson) Formă de cunoaștere sui-generis, superioară cunoașterii intelectuale, de aceeași natură cu instinctul și simțul artistic, înțeleasă ca un fel de simpatie prin care conștiința umană surprinde lucrurile în ele însele.
       • (La Kant)

I. pură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice i. a lucrurilor.

2. Descoperire bruscă, revelatorie, în aparență nepregătită, a unui adevăr, a soluției unei probleme etc.
♦ Inspirație, presentiment.

3. (La Schelling, Bergson ș.a.) Cunoaștere sui-generis, de natură în esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă, a esenței.