Ce înseamnă punte de scăpare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "punte de scăpare": mijloc de a trece peste o dificultate, de a scăpa dintr-o situație grea

" Urcatu-v-ati prin lumea de umbre si de vise,
Servitu-v-ati de cuget ca punte peste-abise,
Dar groapa va sfideaza, ranjind din fundul ei."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Trufa=, imparatul calare, cu r`njet privindu-=i isprava,
Prin r`uri de lacrimi =i s`nge, pe punte de le=uri trecea.
Dar iata ca tocmai in ceasul c`nd bra ele sta sa-=i intinda,"
Valuri poezie de Alexandru Vlahuta

PÚNTE, punți, substantiv feminin

1. Pod îngust așezat peste o apă, o rîpă sau un șanț, și care poate fi trecut numai cu piciorul. Muntele cu cale șerpuită și cu punți de piatră peste prăpăstii se chema Stînișoara. SADOVEANU, B. 175. Iată punțile de bîrne. MACEDONSKI, O. I

8. Cum treceam puntea peste apa Neamțului... mi-au alunecat ciubotele și am căzut în Ozana. CREANGĂ, O. A. 44.
       • figurat [Neamul] să se ridice, să treacă puntea veacurilor și să ajungă a-și da tributul lui la progresul necontenit al umanității. SADOVEANU, E.

12. Ai durat prin aer punte Din fîșii de foc. COȘBUC, P. I 218. Nu spera cînd vezi mișeii La izbândă făcând punte. EMINESCU, O. I 196.
       • Expresia: Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a scăpa dintr-o situație grea. Vă-ntind o punte de scăpare Deasupra negrelor genuni. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 24. A se face (sau a se pune) luntre și punte = a depune toate sforțările, a face orice pentru a realiza ceva. Se pune luntre și punte și află că feciorul ei ar verb reflexiv:ea să ia pe fata cutăruia. SEVASTOS, N. 26. S-a pus el

– nu-i vorbă

– luntre și punte ca să-și vîre codița cea bîrligată undeva, dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, O. A. 186.
♦ figurat Element de legătură. [Luduș] e puntea între echipele de zi și de noapte. C. PETRESCU, A. 466.

2. Scîndură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă pe care stau sau circulă muncitorii care lucrează la înălțime. O asemenea construcție, cu zidurile roșii neisprăvite și cu punțile schelelor prăfuite de var, li se păru o prezență deplasată. C. PETRESCU, Î. II 215. Punte de comunicație = placă metalică de legătură între două vagoane de cale ferată.
♦ Podeț mobil care leagă vasele de chei. Iată, Gălăciuc e al șaselea care se prăbușește cu puntea, înecîndu-se. SAHIA, N. 41.
♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. Puntea scrîșni pe lanțuri. Omul își lepădă calul și dădu năvală în deschizătura porții. SADOVEANU, forme J. 409.

3. Planșeu (aproape) orizontal, situat în corpul unei nave sau la partea superioară a unei nave; covertă. Pe puntea iahtului rămaseră numai bătrînii serioși, gravi. BART, E. 109. Amîndoi comandanții sînt pe punte, în picioare, cu ochii ațintiți înainte. VLAHUȚĂ, O. A. 407.

4. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice, format din patru brațe în care sînt montate diferite piese.

5. Parte a morii de vînt care susține tigaia prîsnelului.

6. Pluta în care se introduce fitilul candelei.