Ce înseamnă protejat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "protejat": conform normelor internaționale, p

" Nostalgia arhitecturii
Intr-un peisaj de chirpici,
Nostalgia muntilor"
Sistematizare poezie de Ana Blandiana

" Totul depinde... Luati aminte:
In marea noastra aventura intr-un peisaj de fals desen Mentinem sufletul padurii Cu doze mari de oxigen...
"
Totul depinde poezie de Anatol Codru

PEISÁJ (PEISÁGIU) (< limba franceza , italiana ) substantiv neutru

1. Porțiune, colț din natură care formează un ansamblu cu valoare estetică; priveliște.
       • (georgrafic) P. geografic = landșaft.
       • P. protejat = (conform normelor internaționale), p. terestru sau marin în care acțiunile de protecție au ca scop principal conservarea aspectului actual și care poate fi folosit în scopuri recreative. Sunt incluse în această categorie arii în care interacțiunea omului cu natura a produs, în timp, un p. cu caracter distinct, având o deosebită importanță estetică, ecologică sau culturală, adesea cu biodiversitate ridicată. Corespunde în mare măsură cu categoria parc natural din legislația românească.

2. Gen al picturii și graficii având ca obiect reprezentarea, în special, a priveliștilor din natură. În funcție de obiectul și cadrul reprezentării, p. poate fi: rustic, citadin, industrial, marin etc.; din punctul de vedere al viziunii și organizării, el poate fi: de detaliu, panoramic, compus, în zbor de pasăre etc.; din punct de vedere al sentimentului este: idilic, dramatic, epic, monumental etc.; mai poate fi imaginar sau real. Elemente de p. apar încă din arta egipteană, etruscă și greacă, apoi la Roma, unde pe pereții locuințelor găsim reprezentări campestre (secolul 1 î. Hr.); câteva secole mai târziu, elemente de p. apar și în China. Ca gen de sine stătător, a apărut în pictura daneză a secolul 16. O înflorire deosebită a genului are loc în secolul 17 în Țările de Jos (J. van Ruisdael, M. Hobbema, despre Teniers, A. Brouwer), Franța (Cl. Lorrain, P. Poussin). Mari creatori de peisaje au fost în următoarele secole: Th. Gainsborough, forme Guardi, J. Constable, W. Turner, E. Delacroix ș.a. De referință, în pictura românească sunt peisagiștii:

I. Andreescu, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, în franceză Șirato, despre Ghiață, Gh. Petrașcu, Th. Pallady, Al. Ciucurencu, C. Baba ș.a.

3. Desen, pictură, fotografie care reprezintă un peisaj (1).

4. Descriere a naturii într-o operă literară.

5. Titlu dat unor compoziții muzicale descriptive, imaginând prin onomatopee, tablouri din natură.