CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Definiție din
PREDICATÍV, -Ă adjectivMarele dicționar de neologisme 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. ♦ verb = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție ă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție ă suplimentară (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (logică) referitor la predicat. (< limba franceza prédicatif) |