Ce înseamnă propoziție imperativă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "propoziție imperativă": propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc

"
Vocatia concretului � imperativ
am si vazut azi noapte zece serpi "
Fim poezie de Gheorghe Pitut

IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care ordonă; poruncitor.
       • Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc.

2. substantiv neutru Necesitate categorică și necondiționată; obligație.
       • Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene.

– Din limba franceza impératif, latina imperativus.[1]