Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adjectiv (Despre o enunțare, în opoziție cu negativ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv.
• Expresia: În caz afirmativ = dacă se va întîmpla așa; în cazul cînd împrejurările sînt (sau vor fi) favorabile.
• Propoziție afirmativă = (în opoziție cu propoziție negativă) propoziție în care subiectul săvîrșește acțiunea exprimată de predicat. «Copilul mănîncă mere» este o propoziție afirmativă. (filozofie; despre judecăți) Care conține o afirmare.
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
