Ce înseamnă pronunție: che-o- – variante: cheutoare, chiaotoare, chiotoare substantiv feminin – latina *clautoria < *clautus?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pronunție: che-o- – variante: cheutoare, chiaotoare, chiotoare substantiv feminin – latina *clautoria < *clautus": clavutus

CHEOTOÁRE, cheotori, substantiv feminin (Și în forma cheutoare)

1. Mic semicerc de ață, de șiret, de stofă etc. cu care se încheie nasturii de la o haină. își deznoda cheutorile blănilor, gîfîind. C. PETRESCU, S. 125. Mă simții apucat de mini, de brațe, de umere, de cheotoarea surtucului. HOGAȘ, M. N. 29. Dintr-o sută de fuioare, Mi-a făcut o cheutoare. MARIAN, S. 139.

2. Tăietura din partea stingă (sau dreaptă) a reverului hainei; butonieră. Gătit cu cravată roșie, cu flori la cheutoare... Robea intră în bufet. DUNĂREANU, CH. 154.

3. (Regional) Loc unde se împreună bîrnele la colțurile caselor; coama sau culmea casei în locul unde se împreună cu căpriorii. în curte cine-a-ntrat? Poate-s niște pețitori, Și se țin la cheutori? MARIAN, S. 109.

– Pronunțat: che-o-.

– Variante: cheutoáre, chiaotoáre (ODOBESCU, S. II 297), chiotoáre (SLAVICI, N. II 280, BĂLCESCU, O. II 258) substantiv feminin