Ce înseamnă pronume personal sau posesiv de politețe?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pronume personal sau posesiv de politețe": pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect

" Zadarnic, totdeauna, la intrare
Cu politete i se taie nasul,
Ca-i creste iar, din ce in ce mai mare!"
Poetul poezie de George Topirceanu

POLITÉȚE, (2) politeți, substantiv feminin

1. Mod de comportare caracterizat prin bună- cuviință, respect și amabilitate în relațiile cu ceilalți oameni.
       • Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume personal la persoana a doua și a treia, folosit în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care se vorbește.
       • locuțiune adjectiv De politețe = a) care exprimă politețe; politicos, amabil; b) protocolar.
       • Locuţiune adverbiala Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. + Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc.

2. (familial; la plural ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [plural și: (2) politețuri.

– Variante: politéță substantiv feminin]

– Din limba franceza politesse.