Ce înseamnă pronume de reverență sau de politețe?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pronume de reverență sau de politețe": pronume personal de persoană 2 și 3, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm

"
Deci, reverenta obisnuita
Si ma retrag din adunare! "
Adio la prieteni poezie de Radu Stanca

REVERÉNȚĂ, reverențe, substantiv feminin

1. Închinăciune, plecăciune, în semn de respect; temenea. Ea se desprinde de brațul lui și face o reverență pentru care s-a chinuit acasă îndelung. CAMIL PETRESCU, O. I 349. Întrebatul făcu o reverență plină de recunoștință. ANGHEL-IOSIF, C. L. 148. Mersi... zise domnul Georges, cu o frumoasă reverență. HOGAȘ, M. N. 39.

2. Respect, considerație, stimă. (Atestat în forma învechită reverință) Acesta-i omul care arde de dorință Ca să vă înfățoșeze adînca sa reverință. NEGRUZZI, S. III 96.
       • Pronume de reverență (sau de politețe) = pronume personal de persoană 2 și 3, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm. Dumneata și dumneavoastră sînt pronume de reverență.

– Variantă: (învechit) reverínță substantiv feminin