Definiție din
Dicționar enciclopedic
PROMETEU (în mitologia greacă), fiu al titanului Iapet și al nimfei Climene. Proteguitor și binefăcător al oamenilor (după unele versiuni, chiar creatorul lor). A luat apărarea muritorilor împotriva lui Zeus, care îi privase pe aceștia de foc. El a furat focul de la Hefaistos și l-a readus pe Pământ, făcând astfel posibilă dezvoltarea meșteșugurilor. Drept pedeapsă, Zeus l-a înlănțuit de o stâncă din M-ții Caucaz, unde un vultur uriaș îi devora zilnic ficatul, care creștea noaptea la loc, supunându-l la un chin veșnic. A fost eliberat de Herakles, care, în drum spre grădina Hesperidelor, a ucis vulturul. Mitul lui P. a inspirat pe Goethe, Byron, Shelley, Beethoven ș.a.
ă in literatură 
