 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Vrajita e — ti-o spun — si dorul meu — ia seama — In juru-i zboara greu: un porumbel strain. Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi" Fantana cu platani poezie de Ion Pillat " Ea nu stie c-acel demon vrea sa aiba de model Marmura-i cu ochii negri si cu glas de porumbel Si ca nu-i cere drept jertfa pe-un altar inalt sa moara " Scrisoarea V poezie de Mihai Eminescu |
| Definiție din
PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, substantiv masculin, substantiv feminin, adjectivDEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. • Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. • Expresia: A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. • Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. forme (regional) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. forme Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (botanică) Porumbar1. 3. S. m. (botanică; la plural ) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (regional) Porumb (III). – Porumb + sufix -el, -ea. |
