Ce înseamnă portret-vorbit?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "portret-vorbit": procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori

" itor.
Aceeasi teama: portret in rama.
Un om de seama?"
Aici departe poezie de Dumitru Matcovschi

" Cu-ai tai doi sori aprinde, insuf la sanul meu;
S-al tau portret aievea, real voi reproduce
Si-l voi via cu focul furat de Prometeu."
Portretul poezie de Ion Heliade Radulescu

PORTRÉT, portrete, substantiv neutru

1. Pictură, desen sau fotografie care redă chipul unei persoane. vezi tablou, efigie. Într-o ramă, lîngă sobă, portretul unei femei frumoase. Într-un colț, cîteva jucării de copii, SADOVEANU, O. VIII 22. Ochii portretului părură că se uită mirați la el, și în același timp șăgalnici. ANGHEL-IOSIF, C. L. 17.

2. Descriere (într-o operă literară) a înfățișării fizice sau a caracterului cuiva. Portretele lui Bălcescu sînt construite mai ales din trăsături interioare, din însușirile de caracter și din deprinderile modelelor lui. VIANU, A. P. 32. Scrierea... va desemna portretele oamenilor mari ce am văzut la acea epocă. ALECSANDRI, S. 29.

– plural și: (învechit) portreturi (ALECSANDRI, T. 1422, NEGRUZZI, S. I 77, KOGĂLNICEANU, S. 12).