CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Eu, portarul. " Cu telefonul poezie de Nicolae Velea " Mos Petru e portar cu cheia Si nu lasa sa-ntre femeia." Toamna poezie de Emil Isac |
Definiție din
PORTÁR, portari, substantiv masculinDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, unei instituții, unei case de locuit etc. vezi ușier. Portarul în drum, i-a oprit Și-i numără-n poartă cu bățul. ARGHEZI, vezi 187. Peste verb reflexiv:eun ceas portarul îi vesti că domnul ministru nu mai vine azi. REBREANU, R. I 269. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. Jucătorul care apără poarta (la diferite jocuri sportive). 3. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Dregător ale cărui atribuții au variat de la păzitor al porții domnești pînă la însoțitor al solilor străini la domn, servind și ca interpret; prin extensie (cu reminiscențe în poezia populară) dregător înalt, funcționar domnesc. Cest domn bun, jupîn (cutare) El își are-o fată mare. Și mi-o cere-un portar-mare. TEODORESCU, P. P. 86. • Portar de (sau de la) Suceava (sau al Sucevei) = titlu purtat pe verb reflexiv:emea lui Ștefan cel Mare de guvernatorul Sucevei; comandant al oștirii și păzitor ăl cetății; hatman. Io Ștefan-voievod m-am pus la porunca lui, ca și portarul Sucevei. DELAVRANCEA, O. II 32. |