Ce înseamnă popular, mai ales în basme, în expresie vînt sau aer turbat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "popular, mai ales în basme, în expresie vînt sau aer turbat": vînt sau aer din straturile cele mai înalte ale atmosferei

" Ce ni le-nchipuiam nestramutate:
Un v`nt turbat asupra lumii bate,
Pieire e, =i rupte-s orice stavili..."
Supt legea tunului poezie de Alexandru Vlahuta

" De n-a i strivit chiar oul, din fundul negrei groape
Snvie mai turbate!
Nu mai gre=i d-acuma! Trecutul sa te-nve e!"
Oda la ciocoi poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

TURBÁT, -Ă, turbați, -te, adjectiv

1. Bolnav de turbare. A murit... mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Un lup... cu o limbă ca de dihanie turbată, cu colții rînjiți. ISPIRESCU, L. 17. Spînul... se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278.
       • (Substantivat) În durerea lui strigă ca un turbat. BOLINTINEANU, O. 294.

2. Furios, violent, sălbatic. Să-l tîrîie... legat De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat. COȘBUC, P. I 53. Ieșea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urla mulțimea turbată. CARAGIALE, O. III

7. Zimbrul, aprig ca un zmeu... Fiară cruntă și turbată Pleca fruntea lui cea lată. ALECSANDRI, P. II 93.
       • figurat Dîmbovița asta e turbată cînd se umflă. CAMIL PETRESCU, O. I 556. Deznădejdi ce nu se-nfrîng, În grozav vîrtej se strîng, Zbuciumînd tot mai turbate. MACEDONSKI, O. I 200. Slănicul... îngîmfat și turbat, se aruncă rostogolind pietre și bolovani. NEGRUZZI, S. I 316.
       • Expresia: A se face dunăre turbată vezi dunăre.
       • (Adverbial) Emelian răcni turbat că a intrat dracul in ei. DUMITRIU, P. forme 52. Din dinți grozav scrîșnește Și tot blastemă turbat. ALECSANDRI, P. A. 40. (figurat) În tuspatru părți a lumii turbat vîntul se tot duce. ALECSANDRI, P. A. 132.
♦ Înnebunit (de durere, de spaimă). Alerga turbată de colo-colo, întrebînd, frîngîndu-și mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. 426.

3. (Popular, mai ales în basme, în expresie) Vînt (sau aer) turbat = vînt (sau aer) din straturile cele mai înalte ale atmosferei. Vîntul turbat suflă sus... nu suflă niciodată pe pămînt. PAMFILE, VĂZD. 44. Ciocîrlanul... ajunge tocmai lîngă cer, în aerul cel turbat. MARIAN, O. I 350. Îl făcu un pui de corb și îl vîrî într-un stol de corbi ce se urcase pînă la vîntul turbat. ISPIRESCU, L. 46.

4. Foarte mare, foarte intens, foarte mult; extraordinar, grozav. Un fiu De împărat odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată. COȘBUC, P. I 70. Aerul răsună de țipete turbate Și mii de cai înoată în umbre-ntunecate. BOLINTINEANU, O. 52.
       • (Adverbial) Idoli străini, mari băutori de sînge, Turbat s-au apucat aici să bea. BENIUC, vezi 93.