Ce înseamnă popular, în locuțiune adjectiv de vestire?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "popular, în locuțiune adjectiv de vestire": cunoscut, renumit, vestit; de vază

" Urechile ciulite catre bolti
Asteapta clipa si acea vestire
Cand fulgerul de rasarit va porunci "
Sarpele fantastic poezie de Ioan Alexandru

VESTÍRE, vestiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154.
       • (În construcție cu verbul «a da») Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218. Buna-vestire = numele unei sărbători religioase creștine, care ce prăznuiește la 25 martie.
       • Semn, indiciu. Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175. Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile, că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7.

2. (Popular, în locuțiune adjectiv) De vestire = cunoscut, renumit, vestit; de vază. Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40.