Ce înseamnă popular a nu-și putea da rând cu cineva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "popular a nu-și putea da rând cu cineva": a nu o putea scoate la capăt cu cineva

" S-au dat in bratele minciunii,
Si rand pe rand in vant s-au dus.
Iar vantul dulce le soptea,"
Valtul rozelor poezie de Alexandru Macedonski

" Recade in iadul obstesc; —
Pe rand orice ore ranesc.
"
Rondelul orelor poezie de Alexandru Macedonski

RÂND, rânduri, substantiv neutru

1. Șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe.
       • Locuţiune adverbiala De-a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul după altul, succesiv; b) de la unul la altul. Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat(-treptat), unul după altul. În primul rând = înainte de toate, mai ales.
       • Expresia: A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități.
♦ Haină (încheiată) la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură.
♦ Fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit.
       • Expresia: A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris.
♦ Șir de obiecte suprapus altuia.
♦ (Rar) Cat, etaj.

2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate.
       • Locuţiune adverbiala La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Cu rândul = cu schimbul; alternativ. De rând = de serviciu.
       • Expresia: A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită. A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir. A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora. (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel. A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze. A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru. La rândul meu (sau tău, lui etc.) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etc.); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etc.). A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă. (popular) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva. A da rând la... = a ține seama de... Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn.

3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel.
♦ Grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată.
       • Un rând de case = un corp de case.
♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Dată, oară.

4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen.

5. (învechit) Categorie socială.
       • Locuţiune adverbiala De rând = a) din popor, fără rang; b) lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar.

6. Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost.
       • Expresia: A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor. (regional) Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva.

– Din limba slavă (veche) rendŭ.