 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " In veac cu politie multa, din zid, cineva ma asculta." Cineva ma asculta poezie de Adrian Paunescu " Dar opulos a dat porunca si storurile s-au lasat peste vitrina. A fost din nou nevoie de politie ca sa-i faca loc sa iasa prin gloata entuziasmata, purtindu-l in triumf, impreuna cu fetitele, pina acasa. Adevarata defilare de zece mai a fost apoi acolo, prin fata casei lui. opulos a trebuit sa iasa cu sotia si odraslele in balcon." Proba poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
POLÍȚIE, poliții, substantiv feminin (În regimul burghez)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Organ administrativ însărcinat cu menținerea ordinii. A doua zi s-a deșteptat într-o odaie umedă din arestul poliției. VLAHUȚĂ, O. A. 154. EU soro! parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistoale în oraș? CARAGIALE, O. I 100. Într-o mahala tihnită, a căria nume îl vom tăcea de frica poliției, – locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI, S. I 71. • Poliție judiciară = miliție. Eu cunosc legea, domnule! Sînt ofițer de poliție judiciară. C. PETRESCU, Î. II 172. Ofițer de poliție vezi ofițer. ♦ Local în care era instalat acest organ administrativ. vezi secție, post, circumscripție. Alerg la poliție, răcnesc, îmi smulg păru, mă bocesc, pînă ce d-nu polițmaistru mă încredințară că va face toate chipurile ca să-mi găsască odoru și că mi l-o aduce chiar cu telegrafu. ALECSANDRI, T. I 312. ♦ Pază, supraveghere, control. Norme de poliție sanitară. Vas militar de poliție. 2. (Concretizat, uneori cu sens colectiv) Agent de poliție (1), polițist. Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliția în persoană... CARAGIALE, O. I 100. |
