Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MANUFACTURIÉR, -Ă, manufacturieri, -e, adjectiv Care ține de manufactură (1), privitor la manufactură (1); producător de manufactură (2). Diviziunea manufacturieră a muncii presupune un oarecare grad de dezvoltare a diviziunii muncii în cadrul societății. MARX, C. I 331.
• Perioada manufacturieră = perioada de timp în care a predominat manufactura (1). În perioada manufacturieră propriu-zisă supremația comercială este aceea care duce la supremația industrială, MARX, C. I 666.
