Ce înseamnă pelin-de-mături?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pelin-de-mături": plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule artemisia scoparia

Tara poezie de Alexei Mateevici

" Din munca cea dreapta a trait si a invins, Mult inchinandu-se stiintei de carte, ca la o fantana, Sub steagul camasii lui imporporata pe cer, Ciopor de feciori de vadani au tot mers spre lumina.
Si inca multe cuvine-se aici s-amintesc Despre faptele lui cele mult omenoase, Parc-as pune prin ani in trunchina de carti Firisor de pelin pe-amintiri sa-nfloreasca.
Trebui-ar cuvant mult mai mare la chip,"
Trebui-ar cuvant mult mai mare la chip poezie de Anatol Codru

PELÍN substantiv neutru

1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze compuse, spintecate, alb-verzui și cu flori galbene; crește prin locuri necultivate; frunzele și florile, mirositoare și cu gust amar, se întrebuințează în medicină, precum și la prepararea pelinului (2) (Artemisia absintium). Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină, un arici, O mică vietate ghemuită. TOPÎRCEANU, P. O. 134. Mîndră, mîndruleana mea. Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească ulița Tot cu in și cu pelin Să nu ne mai întîlnim. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 61. Frunză verde de pelin, Ce-mi ești, cucule, hain? ALECSANDRI, P. P. 245.
       • (Poetic) Frunzuleană magheran, Năcăjesc mai mult de-un an Să fac pelinul zahar, Și pelinu-i tot amar. ȘEZ. III 21.
       • Pelin alb = plantă asemănătoare cu cea descrisă mai sus, de dimensiuni mai mici, cu frunze albe păroase; crește în locuri însorite și uscate (Artemisia austriaca). Pelin mic = peliniță.
♦ figurat Durere, amar, jale. Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului, Mătrăguna ocărilor și pelinul oftatulu. DEȘLIU, G. 53. De amar și de pelin Bietu-mi suflet este plin. La HEM 993.

2. (Uneori în forma pelin de mai) Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). Am scris lui Costică să ia seama la pelinul cel faimos, să nu-l isprăviți pînă vin și eu. CARAGIALE, O. VII 202. Mă închin la cinstita fața voastră, ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin, zise Gerilă. CREANGĂ, P. 255. Mihnea mergea și gusta din bute în bute... pelinurile stifoase și profire, țuica de prune și de drojdii. ODOBESCU, S. I 84.