Ce înseamnă peană substantiv feminin învechit; în locuțiune prepoziție în peana cuiva sau a ceva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "peană substantiv feminin învechit; în locuțiune prepoziție în peana cuiva sau a ceva": în paguba, în dauna

" Intr-un sfesnic ard pe masa doua lumanari de ceara,
Plin de grije, peana noua moaie popa-n calimara:
„Patru juzi din patru sate, de la Muras mai la vale,"
De demult poezie de Octavian Goga

PEANĂ forma arhaică a substantiv pană, pl, pene, cf, și antroponim blg. ∏eнe, ∏eнa.

1. Pene, Ioan (17 A IV 73);

– b. (Ard).

2. Penea vist. (17 A I 256);

– ard, 1726 (Paș); Penescu.

3. Penul (Tec I; Ard).

4. Peneș, Pascu, Vălenii de Munte (Sd XV 242);

– Curcanul, poreclă după pana de curcan pusă ca egretă la căciulă.

4. Penișoară b. (Sd XXII; Sur VII).