 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Pana la crestet — e mai mult ca viata. Alternativ o permanenta vecie ne-amurge, Fiinta noastra nicicand sa dispara." Ora cea mare poezie de Anatol Codru " O, ce lung drum a mai stat intre noi Cu fiul acesta la mijloc chemat. Tu — intr-un vis al parintilor mei, Eu — intr-o lacrima de-alor tai, la arat. Poate-nfloreai intr-o canepa-a noastra, Torcandu-mi camasa de nunta-n rascruci, Cand eu, alungat dintr-un an mai devreme, Tineam sa te strig din vecie atunci? Ci fiul, asemeni limbii de clopot, Si timpul, si spatiu-l sunase pe unda La mijloc chemandu-ne si parca mustrandu-ne Acea ezitare ce-a fost sa-l ascunda. ...Parintii se dasera-n afaceri cu lutul... Ci noi, sincopati intr-o clipa a lor, Chemam ca-ntr-o scoica facerea lumii Strigand-o mereu din feciori in feciori... " Nemaiertata editare poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
VECÍE substantiv feminin Eternitate, veșnicie. Carpații mei cu mîndre creste și Dunăre, tu, apă dragă, De-cir fi pe-alese, cum nu este, Cu voi aș sta vecia-ntreagă. BENIUC, M. 143. O zi bună, fericită E o parte din vecie. ALEXANDRESCU, M. 54. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ figurat Imensitate, nemărginire, mulțime. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-n treagă scoate De dureri. EMINESCU, O. I 130. • locuțiune adjectiv De vecie = de veci, vezi veac (3). Al meu suflet se-nalță... Și merge de se pune pe poarta de vecie. ALEXANDRESCU, P. 23. • Locuţiune adverbiala în vecie sau (rar) în vecia veacurilor = în veci. vezi veac (3). Și așa, necontenit, în vecia veacurilor. GANE, N. III 20. Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie. EMINESCU, O. I 38. Nu te-oi vedea-n vecie Căci așa voiește August. CONACHI, P. 232. Pe vecie = pe veci, vezi veac (3). Asta-i tot ce dau miresei. Dacăi-i plac, dacă m-alege, Mîna-ți dreaptă, împărate, pe vecie să ne lege. EFTIMIU, î. 12. S-ar considera dezonorată pe vecie, dacă s-ar întîmplă să lipsească [de la verb reflexiv:eun spectacol]. REBREANU, R. I 186. Fugit din sat pe vecie, Speriat de sărăcie. ȘEZ. IV 133. |
