Ce înseamnă pătrunjel-câinesc aethusa cynapium?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pătrunjel-câinesc aethusa cynapium": pătrunjelul-câinelui, regional buciniș, pătrunjică, cucută-mică; pătrunjel-de-câmp pimpinella saxifraga și major

"Se duse, lua un pumn de malai si-l presara peste nisip.
Culese si patrunjel, incepu sa toace si sa mestece si mai indarjit.
Degeaba. "
Poarta poezie de Nicolae Velea

" mai are cartofii si ceapa, da jetul puternic peste ele
pune marar, leustean, patrunjel palid de iarna
intr-o sita, le clateste indelung"
Viata e vis poezie de Ioana Ieronim

PĂTRUNJÉL (latina petroselinum) substantiv masculin Plantă legumicolă bienală din familia apiaceelor, cu rădăcină pivotantă, îngroșată, lungă de 12-30 cm și frunze penat-sectate ( Petroselinum hortense). Rădăcina conține apă, protide, hidrați de carbon, uleiuri volatile, calciu, fier, vitaminele A, B2 etc., iar frunzele, uleiuri volatile, vitaminele A,B 1, C, acid folic, săruri minerale etc. Cultivat încă din Antichitate de greci și romani, provine din p. sălbatic din regiunea mediteraneană. Este răspândit pe aproape toate continentele, fiind folosit în alimentație și industria farmaceutică. Rezistent la temperaturi scăzute, crește în România aproape în toate regiunile. Este considerat un aliment-medicament. Frunzele sunt folosite în alimentație la aromatizarea mâncărurilor, iar rădăcinile, alături de morcov, la prepararea mâncărurilor, salatelor. Întreaga plantă are întrebuințări în medicina umană și veterinară, tradițională și cultă, având proprietăți de stimulent și tonic al sistemului nervos, antirahitice, antiastmatice, anticanceroase, antifebrile, expectorante, vermifuge, vitaminizante etc. Are numeroase utilizări în industrie ca materie primă pentru aromatizarea conservelor, în farmacie și cosmetică.
       • Pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee, toxică din familia apiaceelor, asemănătoare cu pătrunjelul, înalt de 150-200 cm, cu frunze penate, lucitoare și flori albe (Aethusa cynapium).
       • Pătrunjel-de-câmp = plantă erbacee perenă, înaltă de 15-60 cm, ramificată mai mult la partea superioară, cu rădăcină pivotantă, ramificată, urât mirositoare (Pimpinella saxifraga). Răspândită în Europa, crește în fânețele umede, pășuni, tufărișuri, de la câmpie până în regiunea subalpină. Are întrebuințări în medicină ca diuretic, antibronșitic, în afecțiuni renale, ca expectorant, bactericid, antiinflamator etc. Uleiul volatil conținut de rădăcină este folosit la prepararea unor băuturi alcoolice.