Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PARADÓX, paradoxe, substantiv neutru
1. Opinie (de obicei absurdă) contrară adevărului îndeobște acceptat; prin extensie nepotrivire, ciudățenie. Un scriitoraș necunoscut care caută să ajungă celebru prin paradoxe. GHEREA, ST. Hristos I
14. Să nu se pară un paradox această zicere. NEGRUZZI, S. I 312.
2. (În știință, mai ales în expresie) Paradoxul hidrostatic = faptul (ciudat în aparență) că presiunea unui lichid este aceeași în orice punct al unei suprafețe orizontale și nu depinde de forma vasului. Paradox geometric = figură geometrică care, privită fugar, duce la concluzii greșite sau la contraziceri aparente.
ă in literatură 
