Ce înseamnă ornitologie cioc-întors recurvirostra avosetta?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ornitologie cioc-întors recurvirostra avosetta": năvodar, regional săbiuță

"
Privire-adanca. Searbad. Ca cioc de vultur, nasul;
Sprancene arcuite si trase cu compasul;"
Neron poezie de Alexandru Macedonski

" Pe langa baia cea de abur.
Un domn cu cioc si cap de faun
D-un bacfis s-a apropiat,"
Muzica de camera poezie de Cincinat Pavelescu

cioc5 sn [Atestat: URICARIUL XXII, 428/10 / V: cic / Plural: uri / Etimologie: alb čok Cf cioacă, ciocan, ciocăni] 1 Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar Si: plisc, clonț, cioclonț, chip, rost, clanță, clobanț Cf bot, ciort, flit, rât, tic, surlă, teflu, țiu. 2 Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte. 3 (Fam; la oameni) Gură. 4 (Orn; îc) -gros Pasărea Coccothraustes. 5 (Bot; reg; îc) ul-berzei sau -de-barză Plantă erbacee cu frunze păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii Si: (reg) greghetin (Geranium pratense). 6 (Îae) Pliscul-cucoarei. 7 (Bot; reg; îc) ul-cocoru!ui, -de- sau -de-cucoară Mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium). 8 (Bot; reg; îc) ul-păsării Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi, cu flori mari, frumoase, violete-purpurii, care crește prin locuri umede (Geranium palustre). 9 (Bot; reg; îc) ul-cioarii Surguci (Consolida giacis). 10 (Reg; îc) ul-corbului Plantă comestibilă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Bot; reg; îc) ul-stârcului Nemțișori (Delphinium consolida). 12 (Orn; îc) -întors Pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). 13 (Îc) -de- papagal Formație osoasă din zona marginală a vertebrelor. 14 Cantitate de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). 15 Botul ascuțit al unor pești. 16 (Reg) Capăt. 17 Partea anterioară și ascuțită a unui obiect Cf vârf capăt, botanică 18 (Reg; îs) ul crinții Scocul crinții, pe care se scurge janțul din caș. 19 (Îs) ul ibricului Partea ascuțită a marginii ibricului prin care se toarnă lichidul. 20 Capul scăunoaiei. 21 Gura cleștelui. 22 Urechea undiței, a cârligelor, a cânnacelor. 23 Unealta cu care se scot lemnele din apă. 24 Condei. 25 (La păsări) Moț de pene. 26 Cocul femeilor. 27 Barbișon. 28 (Arg; îe) A pune (cuiva) sau -uri A minți sau a deforma realitatea.