Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adjectiv Referitor la legi, la elaborarea sau la adoptarea lor. vezi legiuitor. Tehnică legislativă.
• Organ legislativ = organ care are căderea de a adopta legile. Marea Adunare Națională este organul legislativ al Republicii Populare Romîne. ▭ Putere legislativă = una din cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional burghez și care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = instituție din regimul burghezo-moșieresc, care avea atribuția de a cerceta proiectele de legi pentru a contribui, din punct de vedere tehnic, la elaborarea lor.
