Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
executiv, ă [Atestat: STAMATI, despre / P: eg-ze / V: (înv) ese, (reg) eze / Plural: i, e / Etimologie: franceza exécutif, it esecutivo] 1 a Care are sarcina de a pune în aplicare legile și dispozițiile organelor superioare Si: (rar) executoriu (7), (înv; nob) execuțiu. 2 a (Îs) Comitet Colectiv, de obicei ales, care duce la îndeplinire sarcinile trasate de forul tutelar. 3 a (Îs) Organ Organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. 4 a (Îs) Putere ă Una dintre cele trei funcții fundamentale ale puterii de stat, prevăzute de principiul separației puterilor în stat, care are rolul de a pune în aplicare legile. 5-6 sn, a (Șîs putere ă) (Organ al puterii de stat format de obicei din șeful statului și guvern) care pune în aplicare legile votate de Parlament (puterea legislativă). 7 sn (Pgn) Guvern. 8 a (Rar) Executoriu (3).
