Ce înseamnă omagiile mele?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "omagiile mele": formulă de salut respectuos

" Deodata nu m-am impresionat. Desi imi respingea, rece. cu dispret si foarte de sus, toate galanteriile, nu-mi era antipatica. Ma suparau, sau mai bine zis imi parea rau numai pentru ifosele ci de pretioasa si siguranta cu care se infatisa blindata, ca si cind toata lumea nu se gindea decit sa-i atace virtutea. Eu o asemuiam cu o orgolioasa fondanta, fanata oarecum de prea multa expozitie intr-un galantar, care se crede aparata impotriva mustelor dimprejur de propria-i virtute, cind in realitate le goneste suflul unui ventilator.
Ca un omagiu ironic, o supranumisem pentru batosenia ei de prada afectata Diana de gheata artificiala.
Dar curind salonul ei ajunse cartierul general al opozitiei, unde mi se facea un razboi necrutator. Eram declarat dc-a dreptul corupatorul societatii, pe care ca avea datoria s-o salveze din ghearele stricaciunii. imi lansase si un epitet: diavolul cadrilat, aluzie la costumele mele fistichii, de destrabalat. Eu continuam jocul, cu toate ca ea se declara urbi ei orbi inexpugnabila, si nadajduiam in cele din urma sa o birui. Avea insa stilul ci in care se indaratnicea pe masura ce ostilitatile cresteau. Arbora pretutindeni aerul ca nu e dejoaca cu ea, nu tolera cu nici un chip marivo-dajul si oriunde ma intilnea ma executa sumar, cu mina tare, fara mila, spre marea satisfactie a partidei ce izbutise sa recruteze."
Farsa poezie de Vasile Voiculescu

OMÁGIU, omagii, substantiv neutru

1. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva. Din iarbă rupse un mac roșu de cîmp Și-l puse, ca omagiu, pe-un panou. despre BOTEZ, forme S. 41. Se disputau care de care să-i aducă mai multe omagii. BOLINTINEANU, O. 417. Simt o plăcută datorie a-ți prezenta aici omagiile mele de autor. ALECSANDRI, T. II 54. Omagiile mele, formulă ceremonioasă de salut, vezi respect.

2. (în orînduirea feudală) Ceremonie de închinare care cuprindea jurămîntul de credință și supunere al unui vasal către suveranul său.

– plural și: (învechit) omage (ALECSANDRI, T. 1308), omagiuri (ALEXANDRESCU, M. 189).