Ce înseamnă om puțin la trup?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om puțin la trup": om scund și subțire, mic, firav

" Si veninu-amaraciunei il voi bea chiar din placeri.
Cel putin de-am sti ursita ce indeplinim in lume,
De-am sti golul care-l umplem c-o faptura si c-un nume,"
Noaptea de martie poezie de Alexandru Macedonski

" Cu povetile-ntelepte din risipa-i de cuvinte,
Spuneti-mi, e cu putinta sa te-opresti sa nu blestemi?

"
Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski

PUȚÍN2, -Ă, puțini, -e, adjectiv

1. (În opoziție cu mult2) Care este în cantitate mică, nițel, oleacă, un pic. Puțin păr alb la tîmple, puțină chelie în creștet... încolo, nu prea multă schimbare. C. PETRESCU, C. vezi 103. Dar ia mai aveți puțină răbdare. CREANGĂ, P. 262. Unde este vorbă multă, acolo e treabă puțină.
       • Expresia: Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor. Un bou ca toți boii, puțin la simțire... Dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, M. 353.
♦ (Substantivat, n. sg.) Cantitate mică, lipsită de importanță, Profităm mai mult de puținul ce-l dobîndim cu anevoință, decît de multul ce-l dobîndim foarte lesne. BOLLIAC, O. 261. Mult a fost, puțin a rămas.
       • Expresia: A lipsi (sau a rămîne, a fi) puțin să..., sau puțin de nu... = a fi cît pe ce să..., a fi pe punctul de a... Aici, pe prispa unui rotari, puțin de nu era să rămînem chiori. CREANGĂ, A. 125. Puțin au lipsit să moară de frică. DRĂGHICI, R. 161. Pentru puțin! formulă de răspuns la o mulțumire.

2. Care nu e de ajuns; insuficient. Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același despre Cațavencu?...

– E puțin, onorabile. CARAGIALE, O. I 136. Slobozind însă pre ostași pe la casele lor, [oștile] le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I 143.

3. (În opoziție cu mare) De proporții și dimensiuni mici, cu volum redus; mic; figurat neînsemnat. A putut trimite cu primejdie mai puțină decît oricînd răvașul său. SADOVEANU, Z. C. 109. Unde-i hornul mare, fumu-i puțin, se spune despre cei lăudăroși.
       • Expresia: (Om) puțin la trup = (om) scund (și subțire), mic, firav.
♦ De mică intensitate. Tîrziu, cînd conteni zloata, vorbi iar, cu mai puțină asprime. SADOVEANU, B. 30.

3. (Despre noțiuni de timp) De durată mică, scurt. Și tinereță cu tinereță găsindu-se, fiecare își agonisește un dram de plăcere în puțina și trecătoarea noastră viață. SADOVEANU, N. P. 102. Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. Lutul... în puțină verb reflexiv:eme s-au făcut ca un zid prea tare. DRĂGHICI, R. 164.

5. (Cu valoare de numeral nehotărît, mai ales la plural ) în număr mic; cîțiva. Sălbăticiuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sînt plini. COȘBUC, P. II 47. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, P. 121.
       • Locuţiune adverbiala În puține zile = peste cîteva zile; în cîteva zile. Rănit în războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri. ALEXANDRESCU, M. 139. În puține zile au lărgit peștera. DRĂGHICI, R. 54.
       • (Substantivat) Unde mai pui că puțini se vor mai întoarce dintre cei prinși dincolo de baraj. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. Cîți puțini au mai rămas... s-au împrăștiat care încotro. CARAGIALE, O. III 194. Toate merg cu capu-n jos; unul macină la moară; puțini suie, mulți coboară. CREANGĂ, P. 248.