Ce înseamnă om dintr-o bucată?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om dintr-o bucată": om integru

" Cu universul redus
La bucata de paine
In care se mai vad"
Piata buzesti poezie de Ana Blandiana

" Un gand ma zvarcoleste ca lupu-n vagauna:
Au nu cumva am dat eu bucata cea mai buna?
Au partea cea stricata, in ea c-un vierme gras,"
Jumatatile vietii mele poezie de Carare Petru

BUCÁTĂ, bucăți, substantiv feminin

1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frîntură. Într-un șomoiog era o bucată de sîrmă și cu ea și-a zdrelit toată palma. PAS, L. I 79. O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P.

6. [Făt-Frumos] prăvăli o bucată de stîncă. EMINESCU, N.

7.
       • Expresia: A face (sau a rupe, a sfîșia, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a sfîșia etc.) în părticele mici de tot. Cînd se umfla o dată, rupea lanțul bucăți. PAS, L. I 58. Norii se rupeau bucăți pe cer. EMINESCU, N.

11. Întru o clipală îl făcu bucăți. NEGRUZZI, S. I 156.

2. Parte dintr-un întreg (despărțită sau nu de acesta), considerată ca un întreg sau ca o unitate de sine stătătoare. O bucată de pămînt
       • O bucată de stofă, ▭ Cînd eram la mama fată, Purtam rochii de bucată. ALECSANDRI, P. P. 406.
       • Expresia: Om dintr-o bucată = om cu caracter integru.
       • (Determinat prin «de drum», «de cale» etc.) Distanță. Mai avem o bucată bună de drum. SADOVEANU, N. forme 60. N-apucase calul să se depărteze o bucată de locuțiune.. și iată zmeoaica iară îi ajunse. ISPIRESCU, L. 194.
♦ (Eliptic) Da bună bucată am mers! CREANGĂ, P. 119.
♦ (Determinat prin «de timp», «de verb reflexiv:eme» etc.) Interval. Auzi atîtea snoave... încît îți ajunge pe o mare bucată de verb reflexiv:eme. SADOVEANU, O. VII 288. M-a lăsat in voia mea, pentru o bucată de verb reflexiv:eme. CREANGĂ, A. 16. În eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, aricit de mare sau aricit de mică, numai clipă suspendată? EMINESCU, N. 32.
       • (Eliptic) Și soarele au stătut o bucată în locuțiune SBIERA, P. 113.
♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. Bucată de săpun.
♦ Unitate de numărare; exemplar. A cumpărat pahare... 18 bucăți.
       • Expresia: (În opoziție cu: cu toptanul, cu ridicata) Cu bucata = cu amănuntul, în detaliu. Se vinde cu kilogramul sau cu bucata. A plăti (o muncă) cu bucata = a plăti în acord, y. acord.

3. Operă literară sau muzicală (de obicei de proporții reduse). [Alecsandri] se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 127. Caragiale... a scris și bucăți de altă natură, nu numai satire. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 246.