Ce înseamnă om de legătură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om de legătură": om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc

" Ana, juna doamna, printre dansii vine, Ca dorinta dulce printre vise line. Ea desface valu-i: raze de mandrete, Prin flori de junie, ii lucesc pe fete. Cautatu-i dulce, dar umbrit de dor Ca un foc de soare o vedem prin nor. Zeul ce inspira frageda junie Cu frumoase ganduri de marinimie, Varsa-n fata-i dulce foc dumnezeiesc, Iar in vorba-i gratii ce pe toti rapesc.
Iata cum vorbeste: — "Mana voastra scrie Pentru tara voastra moarte si robie, insa mana voastra nu s-a vestejit, Inimile-n lacrimi nu vi s-au topit! Nu! Caci peste toate mintea omeneasca in faptele noastre trebui sa domneasca! Dar sub vorba mintei, mandre domnitor, Oamenii imbraca slabiciuinea lor!

Doamne! Voi, mai-marii capi ai tarii noastre! Cautati in fundul inimilor voastre Cugetari si lacrimi pentru-acest pamant Ca flori ratacite pe un vechi mormant! Rupeti legatura care ne supune Si prepara tarii ani d-amaraciune." Zice. Doua lacrimi genele-i stropesc Si ca roua lina p-al ei chip lucesc.
Sub aceste vorbe cu care-i raspunde, Bucuria-i dulce domnul ii ascunde: — "Tu, ce jos in lume fraged am iubit, Suflete prea gingas, mie prea dorit, O, femeie rara! Dulcea ursitoare Nu ti-a dat in parte griji apasatoare, Ci prin frumusete si-ani desfatatori, Lacrimile noastre sa le schimbi in flori. Lasa-ne dar noua grijile straine Si petrece-n casa zile dulci si line!""
Dromichete poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Peste-o luna sau trei
Tineam o legatura de chei.

Nimic n-aveam ce incuia,
Nici ce descuia."
Cheile poezie de George Meniuc

LEGĂTÚRĂ, legături, substantiv feminin

I.

1. Piesă (uneori flexibilă) care unește sau leagă două sau mai multe obiecte.
♦ (Sport) Dispozitiv format din curele sau fire metalice cu care se atașează schiurile la picioare.

2. Lucruri, obiecte legate împreună spre a se păstra și transporta mai ușor. vezi sarcină, boccea. Pe înserate vin din tîrg, cu legături în spinare, ordonanțele. CAMIL PETRESCU, U. N. 288. Strîngîndu-și sub braț legătura albă, copilul se răsucea pe speteaza scaunului [căruței] să mai privească încă o dată în urmă satul. C. PETRESCU, S. 140. Trase afară o legătură ce părea a fi cu făină și o puse pe vatră. HOGAȘ, M. N. 81.
♦ Mic mănunchi de zarzavaturi. O legătură de ridichi.

3. (Mai ales la plural ) Funie, lanț etc. cu care se leagă un om. Moșul, măre De-l vedea... De la brîn ( = brîu) cuțit scotea, Legăturile-i tăia. TEODORESCU, P. P. 569. Legături i-au pus de in. ALECSANDRI, P. P. 238.

4. Basma, testemel.

5. (Învechit și arhaizant) Cravată. Se înfățișă cu legătura de la gît strîmbă, plin de fîn și de fulgi. CAMIL PETRESCU, O. II 109. La gît cu legătură albastră. MACEDONSKI, O. IV 33.
♦ Fîșie de pînză care servește la pansarea sau bandajarea rănilor sau a părților bolnave; fașă, bandaj. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51.

6. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte. Operele lui Pușkin, tipărite... pe hîrtie de cea mai bună calitate, ca literă nouă, clară și elegantă, cu legătură în pînză sau în piele. STANCU, U.R.S.S. 127. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe... dorm toate la un locuțiune ANGHEL, PR. 19.

7. (industria textilă) Modul de împletire al firelor de urzeală cu firele de bătătură.

8. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică, radiofonică etc.). Nu se găsește un colț din Uniunea Sovietică care să nu aibă legătură cu Moscova prin linii aeriene. STANCU, U.R.S.S. 219. S-a întrerupt legătura telefonică și nu se mai poate comunica de loc cu comuna. REBREANU, R. II 224. Auzi că se așteaptă sosirea autorităților și că legătura cu uscatul e oprită. BART, S. M. 101.

II. figurat

1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc. Ștefan intră în legături politice, pe care le întărește și prin legături de familie, cu Ivan al III-lea. istorie R.P.R. 135. Aducîndu-mi aminte de unele întîmplări ce ca prin vis mi se arată, caut să mi le deslușesc și să pun legătură între ele. VLAHUȚĂ, O. A. II 259.

2. Relație de dragoste sau de prietenie. Cred că se duce mai sus, la Breaza sau la Comarnic, are o legătură pe-acolo. DEMETRIUS, C. 19. Negustorii... aveau legături de prietenie și de afaceri. GALACTION, O. I 277. Legături strînse erau încă din școala primară între cei doi prieteni. CARAGIALE, O. III 264. Unchiul meu a aflat legătura noastră. NEGRUZZI, S. I 19.
♦ (La plural ) Relații și cunoștințe printre oamenii de seamă.

3. Contact între diferite persoane, unități etc. Îi sosiră ordine și plotonierului major Danțiș să se pună în legătură cu proprietarul. SADOVEANU, M. C. 198. Patrulele de legătură aduc și ele veștile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310.
       • Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, două grupuri de comandă etc. Agentul de legătură îmi aduce un ordin scris pe un petec de hîrtie. CAMIL PETRESCU, U. N. 355. (Om de legătură) = persoană care ține în contact permanent două instituții, întreprinderi, două (grupuri de) persoane etc.; (în timpul muncii ilegale a partidului) persoană prin care membrii de partid țineau contactul cu organele superioare. Cum să facem? Știi că eu am lucrat la tehnica partidului. O să-mi fie mai greu să găsesc legătura... Mircea se gîndea la vechea lui legătură, la Radu. vezi limba română martie 1954, 174.

4. (Învechit) Acord, înțelegere, învoială, convenție, pact. Legătura era ca să se ascunză pînă de trei ori. ISPIRESCU, L. 46.

5. Concordanță, armonie în combinarea părților unei expuneri, a unei prezentări, a unei argumentări. Vorbe fără legătură.

6. (Numai în expresie) În legătură cu = referitor la, care se referă la, în ceea ce privește. E o chestie în legătură cu fabrica. DEMETRIUS, C. 26.

III.

1. (tehnică) Mod de a lega două corpuri, prin care se îngrădește mobilitatea lor unul față de celălalt și care permite transmiterea unor forțe sau a unor mișcări de la unul la celălalt.
♦ Dispozitivul cu care se realizează legarea. Trosnesc legăturile de fier ale plugurilor. MIHALE, O. 433.

2. (Determinat uneori prin «electrică») Împreunare, cuplare a mai multor conductoare electrice sau a mai multor acumulatoare, pile, generatoare electrice etc.

3. Unirea diferitelor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu sau alt sistem material cu proprietăți caracteristice.
       • Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material. Energie de legătură = energia liberată la formarea unui sistem material.