Ce înseamnă om de cultură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om de cultură": persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice

" Invedereaza timpii de-ntreaga fericire
Si d-o cultura nalta, cat li s-a dat si nume
De timpi divini, timpi d-aur."
Anatolida sau Omul si fortele poezie de Ion Heliade Radulescu

" Caractere de piata
Masoara cultura cu dobanda
Nu produci, nu ai valoare"
Padurea poezie de Ion Milos

CULTÚRĂ, culturi, substantiv feminin

1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în procesul muncii sociale desfășurate de-a lungul istoriei. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice le ajută [țărilor de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare influențele ideologiei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. GHEORGHIU-DEJ, R.

I. 19. Necesitatea unei juste orientări ideologice în știință, învățămînt, literatură, artă este o problemă pe care trebuie să și-o pună cu ascuțime fiecare om de știință, fiecare profesor, fiecare scriitor sau artist care militează cinstit pentru progresul științei și culturii noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Cultură materială vezi material. Cultură generală vezi general.
♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva; Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40. Trebuie ca prin cultură să ridicăm pe țăranul nostru ca el să aibă cunoștință profundă și energică de drepturile și de datoriile lui. KOGĂLNICEANU, S. A. 239. Om de cultură = persoană care posedă un nivel intelectual ridicat. Oamenii de cultură din țara noastră sînt conștienți de rolul lor în lupta pentru victoria noului în viața noastră culturală și socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 1/6.

2. Totalitatea lucrărilor pe care le întreprinde omul pentru ca solul să producă roade; arta de a lucra pămîntul și de a îngriji plantele. Ca metodă nouă în cultura bumbacului s-a introdus polenizarea artificială cu polen străin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Cultură intensivă vezi intensiv. Cultură extensivă vezi extensiv.
♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. vezi plantație, semănătură. Cultură de porumb. Cultură de bumbac. ▭ Asolamentul ne va da putință să sporim recolta la hectar la toate culturile agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. [Primăvara] prinde putere și leagă rod semănătura de toamnă, acuma zvîcnesc și înfloresc culturile. MIHALE, O. 482. Creștere, prăsire (a anumitor animale). Cultura viermilor de mătase.
♦ Creștere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obținută pe această cale.

3. (În expresie) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică. Cultura fizică trebuie să alcătuiască o parte inseparabilă a educației și instrucțiunii generale politice și culturale, a luptei pentru sănătatea maselor. REZ. HOT. I 117.