Ce înseamnă om de cancelarie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om de cancelarie": birocrat, conțopist

" cind am trecut de 40 de ani, nici nu pot sa va spun, fetelor"
zicea o colega din cancelarie
iar fetele "
Cateva cuvinte despre Ioana poezie de Mircea Cartarescu

" Numai de unul
Ca la o cancelarie pentru raporturi
Si comiteri"
Ca la o cancelarie poezie de Emil Lazarescu

cancelarie Dicționarele noastre (cu excepția lui Scriban) scapă repede de acest cuvînt: nemaivorbind de cele care nu dau nici o etiologic (TDRG, DU), observ că DA îl explica scurt ca neologism din latinește, CADE din limba rusă кaнцeляpuя, iar DM din italiana cancelleria, fără nici o vorbă despre nepotrivirile fonetice, nici despre variante. Acestea sînt foarte numeroase: canțelarie, canțelerue, cănțelerie, cănțelarie, cănțălarie, cănțălare. Scriban vede just lucrurile, după părerea mea: cuvîntul a fost introdus prin rusă apoi, mai tîrziu, latinizat. Ciorănescu declară că e inutil să facem apel la rusă și pornește de la latinescul cancellarius. Dar cine și de ce l-ar fi introdus la noi, unde nu corespundea nici unei funcții? Nici o sursă mai veche nu prezintă forma cancelarie. Fără îndoială, trebuie să pornim de la limba rusă кaнцeляpuя peutru textele administrative și în general literare, iar pentru cele populare de la limba ucraineană кaнцeляpuя,. Pe lîngă că nu avem atestată, în limba mai veche și în variantele populare, baza cancelar-, un derivat românesc în -ie trebuia să aibă accentul pe i. Aș face apel și la limba maghiară kancellária, dar, pe cît se pare, nu avem atestări mai vechi din Ardeal (Tamás nu inserează cuvîntul). În secolul al XIX-lea a intervenit influența formelor scrise, latină, italiană (poate chiar franceză), care a transformat pe ț în c, a readus vocalLsmul primitiv, păstrînd accentul existent. Avem deci un caz tipic de etimologie multiplă.