Ce înseamnă ofițer al stării civile?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ofițer al stării civile": persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile

" Si fara glas cazu maior ul.
Atunci un ofiter inalt,
Cu spada-n v nt, iar celalalt,"
Coloana de atac poezie de George Cosbuc

" - Domnule general, se apara acesta, nu merit atita cinste
- Lasa modestia, baiete Ceea ce am terfelit eu pentru o scirba de hirtiuta, onoarea de ofiter, ai ridicat de jos dumneata, cu pretul vietii.
- Nu este asta adevarul, domnule general, si nu vreau sa va insel o clipa mai mult. A fost altul motivul impotrivirii mele de a fi cercetat."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

OFIȚÉR, ofițeri, substantiv masculin

1. Rang în ierarhia militară, mergînd de la sublocotenent pînă la colonel inclusiv; persoană avînd în ierarhia militară unul dintre gradele de la sublocotenent la colonel (în Vorbirea obișnuită, de la sublocotenent la general). Dacă ofițerul secund nu e cu ochii în patru peste tot, unde ajunge vasul? DUMITRIU, P. E. 70. La 1828, am avut în gazdă un ofițer, de cazaci. ALECSANDRI, T. I 344. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate. BĂLCESCU, O. II 14.

2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale. Ofițer de portugheză ▭ Sînt ofițer de poliție judiciară. C. PETRESCU, Î. II 172.
       • Ofițer al stării civile delegat al sfatului popular (în trecut al primăriei) însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. Birjarul și un zugrav, Florian Cotuf, declarau moartea la ofițerul stării civile. CĂLINESCU, E. 41.

3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decît cel de cavaler) conferit de anumite decorații.