Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv Care este în relație reciprocă (cu ceva), indicînd un raport reciproc. Factori corelativi.
• Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gîndirii. «Profesor» și «elev» sînt noțiuni corelative. ▭ Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație. Corelativele folosite în limba contemporană pentru propozițiile concesive sînt «totuși», «tot» și «cu» toate a(ce)stea». gramatică limba română II 209.
