Ce înseamnă neobișnuit, în expresie a-și împletici mîinile?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "neobișnuit, în expresie a-și împletici mîinile": a-și frînge mîinile de desperare

" - Constandine, ai grija de ea. Sa fie multumita.
- Las'pe mine! isi impletici limba Constandin.
Atunci, eu am doua rinji el, luind cu celalalt brat pe Pelaghia."
Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu

" or sa te-njure soferii somerii docherii gunoierii
cand se vor impletici pe strada ta. or sa scuipe noaptea peste tot.
cand vei fi nume de strada, popescu, in pamantul tau vor incepe sa-si ingroape proprii morti, cine se va gandi ca scobesc in tine ca sa-i faca loc celui plecat? iar daca va fi cutremur, inchipuie-ti ce jale si ce neodihna si de cate ori vor scormoni in tine si cat vor blestema pamantul cu numele tau, zau, nu stiu pentru ce ne chinuim atata sa ajungem nume de strazi pentru altii, popescu."
micul porcec poezie de Ioan Es.Pop

ÎMPLETICÍ, împleticesc, verb IV. reflexiv

1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se încrucișa, a se împiedica în mers. Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
♦ (Despre oameni) A umbla clătinîndu-se, împiedicîndu-se, gata să cadă. Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adinci. BART, E. 216. El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101.
♦ figurat (Despre limbă) A se încurca, a articula încurcat, îngăimat, bîlbîit. Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599.

2. (Și în forma împleteci) A se amesteca, a se încurca, a se încîlci. Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147.
       • tranzitiv Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobișnuit, în expresie) A(-și) împletici mîinile = a-și frînge mîinile (de desperare). Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele impletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 494.
♦ tranzitiv A se încolăci, a se face cerc. Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65.
       • reflexiv Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443.

– Variantă: împletecí verb IV.