Definiție din
Dicționaru limbii românești
nap m. (latina napus, italiana nopo, cat. nap, spaniolă pg. nabo; italiana și navone, pv. nabet, limba franceza navet). O plantă cruciferă (cu florĭ galbene, cu fructele în formă de păstare, cu rădăcina cărnoasă, sferică și bună de mîncat chear crudă, acoperită cu o coajă violetă) numită în Muntenia vest brojbă, în Muntenia est gulie, în Moldova sud alabaș, în Moldova nord caralambă, în Transilvania caralabă (brassica napus, cu varietățile: esculenta, oleifera, annua, hiemalis și rapifera și brassica oleracea gongylodes). Nap porcesc, o plantă din familia compuselor, cu tulpina drept în sus și a căreĭ rădăcină face niște tubercule care se mănîncă și crude, în Moldova sud gulie, în Transilvania picĭoarcă (helianthus tuberosus). Muntenia estoniană Iron. Îmbrăcată nap-ciocan, foarte împopoțonată (vezi grafină și spilcă).
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
