CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Hristos, ca viu, -nainte-i sta Si cu mustrare cauta La el. Preasfanta judecata" Iuda poezie de Alexei Mateevici " — "Nu voi pune-n oaste doi romani barbari. De va place lupta, mergeti la bulgari!" — "imparate doamne! Nu se cade tie Astfel de mustrare cu-astfel de manie!" Anghel trage-o palma fratelui primar. El inclina capul, insa geme-amar. |
Definiție din
MUSTRÁRE, mustrări, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Acțiunea de a mustra și rezultatul ei; dojana, reproș. Tonul ei de mustrare dovedește că nu mă mai respectă. IBRĂILEANU, A. 45. La blinda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă. EMINESCU, O. I 91. Fără a le face cea mai mică mustrare, Radu făcu semn. să-l deie pe mînile călăului. NEGRUZZI, S. I 108. ♦ Sancțiune aplicată unui salariat. 2. Părere de rău, remușcare, căință. Cu fiecare privire ea primea în inimă săgeata unei nesfîrșite mustrări. SADOVEANU, M. 124. Liber de mustrări Lăsa oricare patimi... Să-i treacă peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267. Mai multă mustrare am simțit in cugetul meu decît oricînd. CREANGĂ, A. 70. Mulți sînt ca nisipul mării, Mulți ca ghearele mustrării. ALECSANDRI, P. II 14. • Expresia: Mustrare de cuget (sau de conștiință) sau mustrare a cugetului (sau a conștiinței) = remușcare. Te îmbia cu un susan, ca să fie liber să ronțăie și el, fără mustrare de conștiință. PAS, Z. X 165. Așa vorbesc și spun Poveștile, că-n urmă mustrarea conștiinței S-a prins de el. COȘBUC, P. II 184. Își trecea zilele în lacrimi și în rugăciuni, ca și cînd o mare mustrare de cuget o gonea. BOLINTINEANU, O. 349. |