Ce înseamnă monument istoric?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "monument istoric": construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului

"

Cu prilejul implinirii a 60 de ani, marele nostru istoric a fost sarbatorit prin sute de banchete

Voturile pot sa-l lase
Fara ca un pic sa-i pese. "
Festivitati poezie de Alexandru Teodoreanu

" Tresar prin somn, si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleasi vremuri ma gasesc..."
Lacustra poezie de George Bacovia

ISTÓRIC3, -Ă, istorici, -e, adjectiv

1. Care aparține istoriei, care a intrat în istorie, privitor la istorie; prin extensie care are o importanță deosebită în dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. (vezi semnificativ, însemnat, remarcabil, excepțional). Studii istorice. ▭ Congresul al V-lea al P.C.R. a avut o însemnătate istorică pentru lupta revoluționară din țara noastră. istorie R.P.R. 595. Cucerind acest oraș [Leningrad], în istoricele zile ale lui Octombrie 1917, proletariatul rus și-a cucerit nu numai marea sa patrie, dar a cucerit viitorul pentru proletariatul mondial. STANCU, U.R.S.S. 125. Din timpurile celor dintîi domni romîni au rămas mai multe familii istorice. BOLINTINEANU, O. 423.
       • Monument istoric = construcție veche care, pentru valoarea ei artistică și istorică, este luată sub ocrotirea statului.
       • Materialism istoric vezi materialism.
♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care reprezintă un fapt din istorie, care tratează un subiect din istorie. Roman istoric.

2. Care se schimbă în cursul istoriei. Legile economice sînt legi cu caracter istoric.

3. Care corespunde faptelor istoriei, care a fost, a existat în realitate, demn de crezut; real, just. Adevăr istoric.

4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordine cronologică. Metodă istorică.
       • Gramatică istorică vezi gramatică. Fonetică istorică vezi fonetică.